Deberíamos nacer ancianos,
despiertos,
capaces de decidir nuestro destino,
saber desde la primera encrucijada
qué camino tomar
y que irresponsable sólo sea el deseo de ir más lejos.
Después, hacernos al caminar,
aún más y más jóvenes,
maduros y fuertes alcanzar la puerta de la creación,
cruzarla y entrar adolescentes al amor.
Deberíamos ser niños cuando nazcan nuestros hijos,
para entonces serían más ancianos que nosotros,
nos enseñarían a hablar, nos acunarían para dormirnos.
Y nosotros nos encogeríamos hasta desaparecer
como una uva, un guisante, un grano de trigo.
Ana Blandiana. Timișoara, Rumanía.
“Deberíamos” de “Primera persona del plural”, Editorial Visor 1964.
imagen::nicolás barahona.
Baby shower room de Ana Blandiana donde nació en ella el oficio de escritora: “Antes de saber escribir y leer, hacía juegos con palabras y rimas. Debí de hacerlo durante años, de tal manera nunca me preguntaron qué quería ser de mayor: todo el mundo sabía que quería ser escritora».
AR TREBUI
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
de Călcâiul vulnerabil, Achilles’ Heel, 1966
WE SHOULD BE
We should be born old,
Come wise into the world
Already able to choose our destiny,
Already knowing the pathways that lead from the crossroads of the origin.
Then, it would only be irresponsible to yearn to go ahead.
Afterwards, we’d gradually grow younger,
Come to the gateway of creation mature and strong,
Pass through, and enter into love as adolescents,
Then be children when our children are born.
They’d immediately be older than we are.
They’d teach us to talk; they’d rock us to sleep in a cradle,
And then we’d disappear, getting smaller and smaller,
Like a grape, like a pea, like a grain of wheat ...
